Sănătate mintală, Wellness
Mecanisme de a face față stresului sau mecanisme de coping
Cuvântul coping vine din limba Engleză „to cope with” și înseamnă „a face față” unei situații. Conform lui Lazarus (Lazarus&Folkman, 1984) coping-ul constă în modificarea constantă a comportamentelor și modului de gândire (modificarea cognițiilor) cu scopul de a face față situațiilor sau stresorilor externi și/sau interni care sunt percepuți ca fiind în exces față de propriile abilități. Tipurile de coping se modifică constant în funcție de situație, de momente, de preferințele personale, de personalitatea umană. În literatura de specialitate există mai multe tipuri de coping: centrat pe suportul social, religios, coping prin restructurări cognitive, etc.
Principalele mecanisme de coping sau mecanisme prin care facem față unei situații sunt împărțite în două mari categorii. Prima categorie se referă la faptul că evităm să ne confruntăm cu situația respectivă și se împarte în coping de evitare și de confruntare.
A doua categorie se referă la modul în care situația pe care o confruntăm este abordată. Acest tip de coping se împarte în coping centrat pe rezolvare de probleme și coping centrat pe emoții.
Evitarea și confruntarea sunt două mecanisme de coping contrare.
Prin evitare, o persoană amână, ignoră gândurile și emoțiile legate de eveniment sau minimizează importanța și nevoia lui de abordare. Copingul de evitare poate avea efect benefic pe termen scurt și dacă problema se rezolvă de la sine. Pe termen lung, însă, datorită persistenței stresorului și a nevoii de abordare a acestuia, copingul de evitare este ineficient și doar adaugă mai multă presiune și încărcătură emoțională.
Copingul de confruntare este acel coping prin care situația este abordată și rezolvată, prin culegerea de informații și/sau efectuarea de comportamente de confruntare care au rolul de a reduce stresul generat.
Rezolvarea de probleme este acel mecanism prin care persoana abordează stresorul cu scopul de a-l îndepărta.
Focusarea pe emoții se referă la toate eforturile pe care o persoană le depune cu scopul de a diminua intensitatea emoției generate de percepția stresorului.
Recent a fost descris și un coping centrat pe semnificație care se referă la utilizarea valorilor, scopurilor și obiectivelor personale pentru a motiva și susține persoana implicată în procesul de coping.
Abordarea și utilizarea diferitelor stiluri de coping depinde de fiecare persoană în parte, de situație și de personalitatea fiecăruia. S-a observat că înfruntarea stresorului și rezolvarea de probleme sunt mai eficiente pe termen lung decât evitarea și concentrarea pe diminuarea emoțiilor. Pentru a putea decide asupra modului eficient de abordare a unei situații este nevoie să ne îndepărtăm emoțional de stresor, să obținem o imagine de ansamblu (helicopter view) pentru ca ulterior să putem decide logic (nu emoțional) cea mai bună cale de urmat.
Psihoterapia și cum decurge ea
Orice fel de stres este abordabil prin psihoterapie. Cele mai eficiente tipuri de psihoterapie sunt cele bazate pe psihoterapia cognitiv-comportamentală (Cognitive-Behavioral Therapy sau CBT). Teoria generală care susține CBT-ul și orice alt tip de psihoterapie nouă și îmbunătățită generată de aceasta (ex. Psihoterapia Centrată pe Scheme Cognitive sau Schema Focused Psychotherapy, Psihoterapia Acceptării și Angajamentului sau Acceptance and Commitment Therapy - ACT) susțin că emoțiile și comportamentele noastre sunt generate pe baza modului în care noi interpretăm realitatea înconjurătoare.
Gândurile noastre sunt cele care ne ajută să ne ghidăm prin lume și viață, ne oferă scopuri și obiective, ne motivează, ne ajută să fim bucuroși și mulțumiți. Dar tot gândurile noastre pot genera efecte contrare. La fel de bine, viața ne-o putem interpreta ca o sursă permanentă de îngrijorare, neliniște, tristețe, nu suntem motivați și nimic nu mai are sens.
În cadrul protocoalelor de intervenție psihologică în stres, împreună cu psihoterapeutul, se identifică sursele de stres, modul personal de interpretare al acestora și al realității înconjurătoare, tipul și intensitatea emoțiilor generate, comportamentele exprimate, simptomatologia fizică, mecanismele de coping utilizate precum și eficiența lor.
De asemenea în psihoterapie se învăță moduri personalizate de management al stresului. Pe lângă acestea, relația terapeutică formată între psiholog și pacient este foarte importantă. Acesta ajută la reducerea simptomatologiei stresului prin faptul că pacientul se poate exprima liber, fără să se simtă judecat, corectat, atacat. Mediul din cabinetul psihologic este un mediu de siguranță, în care pacientul este înțeles și sprijinit în a găsi cele mai eficiente mecanisme de coping.
