Sănătate mintală, Wellness
Cea mai importantă clasificare a stresului este în funcție de durata lui. Astfel avem stres acut și stres cronic. Stresul acut este acea reacție a organismului care este bine definită în timp, cu un moment clar, cu un început și un sfârșit. Spre exemplu putem spune că un examen sau un deadline de la școală sau serviciu ne stresează. O dată cu depășirea evenimentului și stresul dispare.
Tipuri de stres
În contrast cu stresul acut, stresul cronic este tipul de stres care apare zilnic pentru o perioadă mare de timp. Spre exemplu, aici putem aminiti stresul datorat zgomotelor constante care se aud de pe un șantier de lângă serviciu, un servciu prea solicitant cu prea multe responsabilități, proiecte și termene limită, boala unui membru al familiei. Acest tip de stres poate dura ani de zile, iar pentru persoana în cauză este prezent aproape zilnic.
O altă casificare a stresului este în funcție de intensitate resimțită. În acest caz stresul poate să fie ușor, moderat sau sever. Un stres ușor poate să fie mobilizant, activator, motivant. În cazul acesta vorbim despre un stres cu efect benefic și îl numim eustres. Spre exemplu, unele persoane lucrează mai bine în ultimele zile înainte de un deadline important, când există un nivel de stres, dar acesta este ușor (este perceput ca o provocare căreia i se poate face față).
În cazul în care stresul pe care îl resimțim este unul debilitant pentru noi, care are mai multe costuri decît beneficii îl numim distres. Spre exemplu boala cronică gravă a unui membru al familiei poate cauza pentru apropiați stări de îngrijorare și tristețe constantă, insomnii și agitație, caz în care vorbim de distres. Aici putem, aminti ditresul legat de diabet sau de probleme oncologice, distres financiar, distres legat de locul de muncă sau de școală, distres legat de conflictul de rol la serviciu, etc. Dar, bineînțeles, intensitatea distresului depinde de percepțiile și modurile de interpretare a realității, mod de percepție specific fiecăruia dintre noi.
Cauzele și factorii de influență?
În funcție de percepția realității înconjurătoare, stimulii care cauzează indirect distres pot să fie multiplii și pretutindeni. Orice stimul neutru care este interpretat ca fiind periculos se poate transforma în stresor. Mutatul în casă nouă, sărbătorile de iarnă cu curățenia aferentă, ceremoniile unui premiu, pregătirile de nuntă, toate pot să fie cauze de stres dacă sunt interpretate ca atare.
Tendința unei persoane de a interpreta realitate într-un mod negativ și nu pozitiv poate să fie influențată de diferiți factori. Aceștia pot să cuprindă: trăsăturile de personalitate, modelele de gândire, vulnerabilitatea personală, suportul social de care persoana beneficiază, diferite traume trăite, mediu neprielnic (ex. certuri în familie, șef dificil, condiții de mediu invalidante), situația financiară, statutul socioeconomic, șomajul și mediul de lucru, stilul de viață, etc.
Alți doi factori importanți care influențează reacția la stres și care merită amintiți sunt reziliența personală și toleranța la frustrare. Reziliența este capacitatea unei persoane de se adapta și de a-și reveni din situații nefavorabile, dificile. Dacă o persoană are o reziliență scazută (se adaptează greu și își revine greu) și o toleranță scăzută la frustrare (suportă greu condițiile nefavorabile) va resimți efectele stresului mai intens și pentru o perioadă mai lungă de timp.
Inventarul de stres a lui Holmes și Rahe pot să fie un punct de plecare pentru a vedea care dintre evenimentele pe care le trăiți sunt posibili factori de stres pentru dvs. Un website cu asemenea informații găsiți aici: https://www.stress.org/holmes-rahe-stress-inventory
Rolul stresului în evoluția umană
De-a lungul evoluției noastre ca specie umane stresul, frica și panica au avut și continuă să aibă (într-o oarecare măsură) rolul de protecție. Spre exemplu, în perioada de vânător/culegător, frica de un prădător ca un lup sau leu în sălbăticie mă mobiliza să de fug de el. Fuga sau lupta cu prădătorul era efectuată cu scopul ca familia, comunitatea de care aparținem să supraviețuiască.
Astăzi contextul vieții noastre cotidiene s-a schimbat radical. Chiar dacă mediul nostru s-a modificat (în mai puțin de 4500-5000 de ani de când piramidele din Egipt au fost construite, mediu înconjurător este de nerecunoscut), omul este foarte asemănător cu cel de acum 5000 de ani. Modul nostru de a percepe viața /mediul înconjurător/oamenii este aproape neschimbat: ce este periculos, față de cine/ce trebuie să mă apăr, la ce este nevoie să mă adaptez și de cine mă atașez sau aparțin, etc. Încă acest mod de gândire este utilizat, chiar dacă de multe ori împotriva noastră.
Astăzi, chiar dacă viața nu ne mai este amenințată iar pericolele nu mai sunt reale, percepem amenințări în alți stimuli. Aici putem aminti ca exemplu o prezentare în fața colegilor (unde percep că mă fac de râs și stima de sine este afectată), ședințele de la serviciu pe care le percep ca fiind inutile și interminabile (nu am control asupra situației), diferitele proiecte cu termen de predare scurte (este atacată valoare personală), iar exemplele pot continua. Chiar dacă stresorii acuți actuali nu sunt vătămători din punct de vedere organic (o prezentare în fața colegilor nu mă omoară/rănește), ei pot să fie vătămători la adresa integrității mele psihice (modificare stimei de sine) iar rolul de protecție este menținut.
