Hipertensiunea arterială

Ce este hipertensiunea arterială?

Hipertensiunea arterială este definită ca o creștere a valorilor tensiunii arteriale sistolice sau diastolice și reprezintă un factor de risc semnificativ pentru bolile cardiovasculare.

Cum se stabilește diagnosticul de hipertensiune arterială?

Putem identifica prezența hipertensiunii arteriale prin măsurarea tensiunii arteriale cu ajutorul tensiometrului mecanic/electronic sau utilizarea monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale (Holter tensional/24 ore).
Decelarea unor valori tensionale în intervalul 130-139/85-89 mmHg denotă prezența unei tensiuni arteriale normal/înalte, iar decelarea unor valori tensionale >140/90 mmHg relevă diagnosticul de hipertensiune arterială.

Măsurăm tensiunea arterială oricum, oricând?

Se recomandă măsurarea tensiunii arteriale la un interval de timp de 30 minute de la trezire, masă, duș sau orice altă activitate fizică.

Reguli pentru măsurarea tensiunii arteriale:

• pacientul trebuie să stea confortabil pe scaun/pat 5 min anterior măsurării tensiunii arteriale.

• se fac 3 măsurători la interval de 1-2 minute; se face o medie a ultimelor 2 valori înregistrate.

• se recomandă mai multe măsurători la pacienții cu valori ale tensiunii arteriale variabile datorate aritmiei.

• dacă pacientul este la prima vizită la medic/farmacie și nu se știe cu diferență tensională între brațe – se recomandă măsurarea tensiunii arteriale la ambele brațe, luând în considerare valoarea mai mare.

Există o cauză a apariției hipertensiunii arteriale?

Sunt 2 tipuri de hipertensiune arterială:

1. Hipertensiune arterială esențială – care apare ca o consecință a prezenței factorilor de risc cardiovasculari (factori de risc nemodificabili: vârsta, sexul, predispoziția genetică; factori de risc modificabili: fumatul, nutriția inadecvată, sedentarismul, obezitatea, stresul și factorii psihosociali, diabetul zaharat, dislipidemia).

2. Hipertensiune arterială secundară – care apare secundar unor afecțiuni ale altor organe sau sisteme și care poate remite odată cu identificarea și tratarea cauzei (afecțiuni endocrinologice, renale, vasculare, pulmonare și altele).

Cum tratăm hipertensiunea arterială

Tratamentul adecvat include măsuri non farmacologice și farmacologice.

Dintre măsurile non-farmacologice recomandate și cu eficiență clinică dovedită:

• dieta adecvată (< 5 g sare pe zi, 200 g fructe pe zi (2-3 porții), 200 g legume pe zi (2-3 porții), 30-45 g fibre pe zi (din produse cu cereale integrale, fructe, legume), pește minim de 2 ori pe săptămână)

• renunțarea la fumat

• reducerea pe cât posibil a stresului cotidian și solicitarea ajutorului specializat atunci când este necesar

• scăderea în greutate: IMC <25 kg/m2, circumferința abdominală <102cm bărbați și <89cm femei

• activitate fizică zilnică (minim 30 min/zi sau 150 min/săptămână de activitate fizică moderată; 35-40 min de lucru pe scaun, alternând cu 15-20 min de lucru în picioare și 2-5 min de mișcare pentru evitarea sedentarismului activ)

• tratarea adecvată a diabetului zaharat și a dislipidemiei.

Tratamentul medicamentos include mai multe clase de medicamente anti hipertensive, iar pentru inițierea unei scheme terapeutice adecvate este necesară vizita la medicul specialist sau la medicul de familie. Dintre aceste clase enumerăm următoarele: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), diuretice, betablocante, blocante de canale de calciu, blocante de receptori de angiotensină (sartani), anti hipertensive cu acțiune centrală.

Ce se întâmplă dacă nu tratăm corect hipertensiunea arterială?

Hipertensiunea arterială netratată sau tratată incorect, fără o consecvență a administrării medicației și a vizitei periodice la medic duce la apariția complicațiilor pe termen scurt sau lung.

Complicațiile hipertensiunii arteriale:

• complicații cardiovasculare (crește riscul de infarct miocardic acut, aritmie – fibrilație atrială, insuficiență cardiacă)

• apariția afectării renale (nefropatia hipertensivă)

• apariția afectării oftalmologice (retinopatia hipertensivă)

• apariția afectării neurologice (accidente vasculare cerebrale ischemice și hemoragice).