Cum aleg psihologul și relația terapeutică

SHARE

Unul dintre motivele pentru care decizia de a începe psihoterapia este amânată este alegerea psihologului. De cele mai multe ori mergem pe varianta de recomandări sau pe cea de a alege pe cineva de pe internet. Dar dintre aceste persoane cum știm care este acea persoană potrivită pentru noi?

 

Cum aleg psihologul și relația terapeutică

 

Aspecte la care să ne gândim

Ca să putem să facem o alegere, în primul rând, e nevoie să ne cunoaștem puțin pe noi înșine ca să ne dăm seama ce ne dorim de la un terapeut (ex. doar să ne asculte fără prea multă implicare, să fie mai activ în ce privește implicarea sa, dorim doar confirmarea comportamentelor sau gândurilor noastre, etc).

De asemenea este nevoie să știm ce fel de psihoterapie practică: cognitiv-comportamentală (clasică sau generație nouă), psihodinamică, umanistă, etc și care dintre acestea este potrivită pentru noi sau stilului nostru.

E nevoie să ne gândim unde ne-am simți mai confortabil, în terapie individuală sau de grup

Sunt unele persoane care au nevoie de terapie de cuplu sau familie, trebuie să căutăm pe cineva care este specializat în acest domenii.

De asemenea este important să știm pentru cine dorim psihoterapie: pentru o persoană adultă sau pentru adolescenți sau copii.

Tipul și stilul de persoană contează, de asemenea: blândă, directă, pragmatică, etc.

Pentru a putea să ne orientăm spre un terapeut este nevoie să știm ce ne deranjează și pentru ce problemă apelăm la un terapeut: o problemă emoțională (ex. depresie, anxietate, panică), o problemă de comportament alimentar (ex. dezinhibiție alimentară, mâncat nocturn, bulimie sau mâncat compulsiv), pierdere în greutate, stres, dezvoltare personală (ex. cum să spun NU, stimă de sine, probleme de organizare în câmpul muncii), etc.

Astfel, căutăm să ne dăm seama dacă terapeutul pe care îl alegem are experiență în ceea ce ne interesează pe noi.

Este ca la medic: pentru probleme de inimă merg la cardiolog nu merg la oftalmolog și invers. Fiecare cu specialitatea lui. 

 

Analizarea nevoilor înaintea recomandării

Spre exemplu, o persoană care semnala panică legată de serviciu mi-a solicitat o recomandare pentru un psihoterapeut. Atunci am pus o serie de întrebări ca să o pot ajuta: bărbat sau femeie (femeie); problema aproximativă (emoții puternice, anxietate crescută legată de serviciu și relaționarea cu șefii; deci are nevoie de cineva cu experiență în probleme/tulburări emoționale, stima de sine); individual sau de grup (individual); ca tip de persoană ce preferă.

Pe baza acestor preferințe am putut face recomandarea pentru psihoterapeut. Este bine să aveți două sau trei recomandări pentru psihoterapeut ca să puteți alege (dacă este cazul). Recomandările le puteți cere prietenilor sau familiei, medicului de familie sau altor medici specialiști sau puteți căuta dumneavoastră pe internet și alege de acolo.

Relația dintre pacient și terapeut este esențială în psihoterapie

Din acest motiv este bine să vă simțiți confortabil cu psihoterapeutul dumneavoastră.

Ca terapia să poată avansa și să se rezolve problemele, este necesar ca pacientul/clientul să simtă că este înțeles de terapeut, că nu este judecat și, foarte important, să aibă încredere în terapeut.

Nu este ușor să îți povestești viața unui străin, chiar dacă acesta, în cele din urmă ajunge să îți fie apropiat. Orice terapeut este inițial un străin pentru pacientul său.

Dacă persoana aflată în terapie (pacientul, clientul) nu se simte confortabil (din orice motiv), nu se simte înțeles de terapeut și nu are încredere în el, atunci este nevoie să caute pe altcineva care să îi ofere ajutorul de care are nevoie (pe principiul ”Dragoste cu de-a sila nu se poate”).

Pe de altă parte, și terapeutul, la rândul lui, este nevoie să se simtă confortabil cu pacientul/clientul său. Orice terapeut are nevoie ca pacientul său să îl asculte, să nu îl mintă și să ia terapia în serios, să nu amâne sau să tergiverseze lucrurile. Datorită acestor motive, și terapeutul, la rândul său, poate refuza un pacient. Dacă schimbul relațional nu este reciproc, procesul terapeutic nu are rezultatele dorite.

Din motivele enumerate mai sus, se poate întâmpla ca o relație terapeutică să nu funcționeze. Când acest lucru se întâmplă, nu înseamnă că terapeutul nu este bun sau că pacientul este dificil, ci doar că cele două persoane nu se potrivesc. Iar atunci, fără supărare sau neliniște, relația terapeutică se sfârșește.