Stresul - Partea IV - Efectele stresului asupra sănătății

Stresul și efectele sale asupra stării de sănătate

Prin modificările funcțiilor și activităților fiziologice ale organismului din cadrul reacției de stres organismul încearcă să se adapteze la stresor. Hans Selye (1950) a numit această integrare Sindromul general de adaptare (General adaptation syndrome sau GAS). Această modificare de adaptare a activității fiziologice a organismului se face în 3 etape, descrise de Selye ca fiind:

1. Starea de alarmă – când organismul se mobilizează pentru a face față stresorului; unele funcții și organe își cresc activitatea (ex. pentru a putea fugi sau lupta fizic cu stresorul sistemul cardiovascular și sistemul muscular își intensifică activitate), iar altele își inhibă activitatea (ex. sistemul digestiv - nu am nevoie să simt foame în confruntarea cu stresorul).
2. Starea de rezistență – când organismul se confruntă cu stresorul pentru o perioadă mai lungă de timp. În tot acest tip, funcțiile organismului rămân modificate față de nivelul anterior apariției reacției de stres.
3. Starea de epuizare – în care resursele organismului sunt epuizate datorită modificării prelungite a funcțiilor organismului. Bolile cronice și nu doar acestea pot să aibă la bază această epuizare a resurselor organismului. Astfel un organ (ex. inimă etc) poate să fie îndelung solicitat și să își epuizeze resursele fără a avea șansa de a se refacere (precum în cazul unui stres acut care urmează calea stres acut – refacere – pauză – stres acut – refacere-pauză etc; spre deosebire de stres cronic - stres cronic - stres cronic, etc).

Ca model explicativ, GAS este un model general fără specificitate pentru o anumită boală. Selye, care era endocrinolog, a fost mai mult interesat de modelul patogenic general decât specific fiecărei boli în parte. Specificitatea a venit mai târziu prin prisma altor cercetători care au plecat de la modelul general a lui Selye. Astfel putem spune că stresul poate să fie un factor de risc pentru diferite boli, precum:

     1. Boli gastrointestinale: ulcer gastric, reflux esofagian, sindromul colonului iritabil

     2. Boli cardiovasculare – hipertensiune arteriala, infarct miocardic (https://www.heart.org/en/healthy-living/healthy-lifestyle/stress-management/stress-and-heart-health)

3. Boli pulmonare – diferite tipuri de alergii, sindromul de hiperventilare, astmul bronșic
4. Boli de piele – acneea, diferite eczeme, psoriazis, alopecie
5. Boli ale sistemului imunitar
6. Boli mentale - legătura stresului cu depresia, anxietate, diferite episoade psihotice, stresul posttraumatic, tulburări de adaptare.

Stres sau anxietate?

Stresul și anxietatea sunt două probleme emoționale pe care fiecare dintre noi le experimentăm la un moment dat. Chiar dacă simptomele celor două probleme emoționale sunt asemănătoare, diferența între stres și anxietate există.

Stresul apare ca reacție emoțională la modul personal de interpretare a unui stresor exterior bine definit. Din acest motiv, stresul este considerat o tulburare de adaptare. Felul în care persoana se adaptează la mediul exterior. De pildă, atunci când sunt îngrijorat cu privire la proiectul X.
Spre deosebire de stres, anxietatea este legată de modul general de interpretare a realității în care trăiesc și pe care o percep ca fiind periculoasă, în ciuda faptului că nu există niciun pericol real. Este o stare constantă de îngrijorare și neliniște care nu este legată de interpretarea unui stresor exterior, ci din sentimentul de neliniște, îngrijorare că ceva periculos se va întâmpla, dar nu pot să spun exact ce. Astfel persoana este într-o stare constantă de alertă cu privire la orice (dacă focul e închis, dacă fiul a ajuns acasă, dacă mâine la serviciu ...., dacă...., dacă...., etc), permanent, oricând.

De asemenea, anxietatea se împarte în mai multe tulburări, spre exemplu:
- anxietate generalizată – sentimentul de îngrijorare, neliniște și pericol legat de orice;
- atacurile de panică – episoade marcate de palpitații, tremurături, senzație de lipsă de aer, dureri în zona cordului, senzația de moarte iminentă sau pierderea controlului asupra propriei persoane;
- tulburarea obsesiv-compulsivă – când apar gânduri nedorite, incontrolabile și repetitive (obsesii) care duc la comportamente (compulsii) pe care persoana simte nevoia presantă de a le efectua cu scopul de a diminua stresul creat de obsesii; spre exemplu spălatul repetitiv pe mâini datorită percepției constante de murdărie peste tot;
- tulburare de stres post-traumatic –tulburare care apare la persoanele care trăiesc cu eveniment care le pune în pericol viața sau integritatea corporală și care se manifestă prin gânduri repetitive și emoții intens exprimate, referitoare la evenimentul traumatic, mult după ce evenimentul respectiv s-a încheiat.

Este indicat să nu vă autodiagnoticați. Un psiholog, psihiatru sau medic poate să identifice și să facă diferența între stres și anxietate și să recomande un tratament. De asemenea personalul medical de specialitate poate să facă diferența între stres și orice altă problemă sau tulburare emoțională.