Progrese în tratamentul obezitățiiși al diabetului zaharat de tip 2
Tirzepatida (un agonist dual GIP/GLP-1) reprezintă un progres semnificativ în tratamentul obezității și al diabetului zaharat de tip 2. Eficiența superioară în controlul glicemic și în reducerea ponderală, asociată cu un profil de siguranță favorabil, conturează această moleculă ca o opțiune terapeutică de primă linie în managementul bolilor metabolice.
Ce este Tirzepatida și cum acționează
Tirzepatida este o moleculă inovatoare care a atras rapid atenția comunității medicale datorită mecanismului său de acțiune unic și a eficienței demonstrate în cadrul studiilor clinice recente. Aceasta acționează ca agonist dual al receptorilor pentru glucoz-dependent insulinotropic polypeptide (GIP) și glucagon-like peptide-1 (GLP-1), două incretine implicate în reglarea homeostaziei glucozei și a apetitului. Prin această activare dublă, tirzepatida stimulează secreția de insulină într-un mod dependent de glucoză, inhibă secreția de glucagon, încetinește golirea gastrică, reduce semnificativ apetitul și îmbunătățește sensibilitatea la insulină, inclusiv la nivel hepatic și muscular. Această acțiune sinergică explică eficiența sa superioară comparativ cu agoniștii GLP-1 convenționali.
Acțiune și schemă de tratament
Indicațiile terapeutice ale tirzepatidei includ tratamentul adulților cu diabet zaharat de tip 2, ca adjuvant la dietă și activitate fizică, precum și managementul cronic al greutății corporale la pacienți cu obezitate (IMC ≥30 kg/m²) sau cu suprapondere (IMC ≥27 kg/m²) care prezintă cel puțin o comorbiditate asociată, precum hipertensiunea arterială, dislipidemia sau apneea de somn.
Administrarea se face subcutanat, o dată pe săptămână, iar profilul farmacocinetic al moleculei, cu un timp de înjumătățire de aproximativ 5 zile, permite o schemă de tratament săptămânală, favorabilă aderenței.
Rezultate în 4-8 săptămâni de tratament
Pierderea în greutate devine vizibilă de obicei în primele patru până la opt săptămâni de tratament, iar atingerea platoului de efect are loc în jurul săptămânilor 60–72. Această evoluție lent progresivă este esențială pentru menținerea pe termen lung a rezultatelor și pentru reducerea riscului de reacții adverse metabolice asociate cu scăderi bruște în greutate.
Reacții adverse posibile
Din punct de vedere al siguranței, profilul tirzepatidei este comparabil cu al altor agoniști GLP-1. Cele mai frecvente reacții adverse sunt de natură gastrointestinală și includ greață, diaree, constipație, vărsături și dispepsie, majoritatea fiind ușoare până la moderate și autolimitate.
Apetitul scăzut este o consecință terapeutică frecvent observată, contribuind semnificativ la pierderea ponderală.
Reacțiile adverse mai rare, dar importante clinic, includ pancreatita, litiaza biliară și, în contextul utilizării concomitente cu insulină sau sulfoniluree, hipoglicemia.
Studii pentru perspective terapeutice noi
Perspectivele terapeutice pentru tirzepatidă se extind dincolo de obezitate și diabet. Sunt în desfășurare studii clinice care investighează eficiența sa în steatohepatita non-alcoolică (NASH), sindromul metabolic și chiar prevenția diabetului zaharat de tip 2 la pacienți cu prediabet. De asemenea, se evaluează impactul asupra riscului cardiovascular, un aspect esențial în contextul comorbidităților frecvente asociate acestor patologii.
Articol scris de Asist. Univ. Dr. Anamaria-Andreea Danciu, pentru Telios Care