Ecografia

Ecografia (sau ultrasonografia) este o metodă de investigație imagistică sigură, accesibilă, care utilizează unde de înaltă frecvență pentru a obține imagini ale diferitelor organe și structuri. Prezintă multe avantaje: nu iradiază, nu necesită pregătiri deosebite și nu are contraindicații, fiind astfel utilizată pe scară largă la toate grupele de vârstă pentru diferite patologii.

Ce este?

Ecografia este o metodă de explorare care utilizează ultrasunete (unde cu frecvențe între 2-15 MHz) inofensive pentru om. Acestea sunt transmise de către un transductor, se propagă prin țesuturile cu diferite densități de unde se reîntorc înapoi la transductor sub formă de ecouri care sunt apoi procesate în imaginile de pe monitor, 2D (cu vizualizarea clară a anumitor secțiuni, la diferite nivele, a organelor examinate) 3D (cu reconstrucția finală a imaginii și vizualizarea completă a organelor) sau 4D (imagine în 3D dar permițând vizualizarea organelor în timp real). Din acest motiv ecografia este considerată un stetoscop optic.
Cu ajutorul acestei metode se pot vizualiza aproape toate structurile anatomice, dar cu unele limitări date de propagarea mai dificilă a ultrasunetelor prin cavități care au un conținut gazos (plămâni, intestine cu gaze în exces).

Ce pregătiri sunt necesare?

Înainte de examenul ecografic nu este necesară o pregătire specială. În cazul ecografiei abdominale, în vederea obținerii unor imagini cât mai bune calitativ, este indicat să nu se mănânce cu 4 ore înainte, iar dacă există conținut gazos intestinal exprimat se poate indica administrarea de medicamente împotriva balonării. De asemenea, pentru a vizualiza mai bine aparatul genito-urinar se recomandă ca vezica urinară să fie plină- să se consume lichide cu o oră înainte (1 litru de apă plată) și apoi să nu se urineze.

Cum se procedează?

De obicei, examinarea se efectuează cu pacientul întins pe un pat, cu zona care urmează a fi examinată descoperită, fără îmbrăcăminte sau alte obiecte. Medicul examinator aplică mai întâi un gel pe bază de apă, apoi plasează un transductor (sondă) și îl mișcă pe această zonă până la obținerea imaginilor dorite. Medicul poate solicita oprirea respirației din când în când, un inspir mai profund sau schimbarea poziției. Uneori, pentru explorarea ecografică a inimii, decubitul lateral stâng cu mâna stângă ridicată poate ameliora calitatea imaginilor obținute. Ecografia de părți moi se realizează, în funcție de zona explorată, cu pacientul întins pe spate, în poziție șezândă sau în decubit lateral.

Care sunt indicațiile?

Este principala metodă de screening actuală, oferind un diagnostic rapid, putându-se repeta nelimitat, fără efecte adverse. Ecografia permite aprecierea modificărilor structurale și funcționale ale diferitelor organe.
Se poate efectua țintit la diferite nivele:

• Abdominal: ecografia abdominală superioară, care evaluează ficatul, stomacul, splina, rinichii, pancreasul, vezicula biliară și căile biliare; ecografia abdominală inferioară sau pelvină, indicată pentru a examina organele aparatului genito-urinar (ovare, uter, vezica urinară și trompele uterine la pacientele de sex feminin, respectiv vezica urinară, prostata și veziculele seminale, la bărbați); ecografia abdominală totală sau abdomino- pelvină care însumează aspectele menționate mai sus
  • există numeroase indicații ale ecografiei abdominale: urmărirea ecografică a sarcinii, evaluarea durerii abdominale și a altor simptome (grețuri, vărsături, balonări etc), depistarea și monitorizarea diferitelor afecțiuni la acest nivel (hepatită, steatoză, litiază biliară și renală, chiste renale, diferite tumori și metastaze, pancreatită, ascită, mărirea de volum a prostatei etc), post traumatic (hematoame intra-abdominale), aprecierea ganglionilor limfatici, a unor afecțiuni vasculare (anevrism de aortă abdominală)
  • pentru o mai bună evaluare, uneori este necesară ecografia transvaginală (pentru investigarea unor simptome precum dureri la nivelul abdomenului și pelvisului sau sângerări inexplicabile, probleme de fertilitate, depistarea și monitorizarea unor afecțiuni ale endometrului), respectiv ecografia transrectală (pentru patologia prostatei)
• Toracic, mamar: ecografia se efectuează anual pentru prevenirea cancerului de sân la femeile de sub 40 de ani și în completarea mamografiei la cele peste această vârstă; identifică noduli, diferențiază formațiunile solide de cele chistice, poate fi utilizată pentru ghidarea unei biopsii din leziunile suspecte, dar nu detectează microcalcificările care pot reprezenta un semn precoce de cancer mamar
• Cardiac: în completare cu examinarea Doppler a fluxului sangvin, permite aprecierea structurilor inimii (dimensiunile cavităților, septelor, aspectul valvelor) a unei porțiuni a aortei, a pericardului și a funcțiilor cardiace (sistolică și diastolică, a cineticii diferitelor segmente); este indicată pe larg în toată patologia cardiacă, în evaluarea pre-operatorie și a pacientului oncologic (îndeosebi când e necesară chimioterapia). Uneori este necesară ecografia transesofagiană, cu introducerea transductorului prin cavitatea bucală, pentru vizualizarea mai bună a leziunilor asociate endocarditei, depistarea unor surse cardiace de embolie, evaluarea protezelor în poziție mitrală
• Cervical anterior (la gât)- ecografia tiroidiană: permite depistarea unor modificări ale volumului și structurii glandei (noduli, chisturi, tumori) și poate fi utilizată ca și ghidaj în efectuarea biopsiei țesutului tiroidian; este indicată în cazul depistării gușii la palpare (mărirea de volum a glandei), a nodulilor, în prezența simptomatologiei clinice sugestive și a modificărilor analizelor de laborator (TSH și freeT4)
• Vascular, în completare cu examenul Doppler: se evidențiază diferite aspecte patologice morfologice și funcționale ale arterelor și venelor- anevrisme, calcifieri, malformații, stenoze și obstrucții, tromboze, insuficiență venoasă, varice etc; se efectuează la nivelul vaselor membrelor superioare și inferioare, a aortei abdominale, a carotidelor și arterelor vertebrale.
• Musculo-scheletal (de părți noi): se efectuează la diferite segmente de corp în cazul unor modificări ale tegumentelor, țesutului subcutanat, diverselor structuri precum tendoane, ligamente, mușchi, ganglioni limfatici; este utilă pentru evaluarea durerii și a tumefierii, permițând depistarea rupturilor musculare sau de tendoane, a colecțiilor articulare, a diferitor formațiuni superficiale și adenopatiilor precum și pentru ghidarea unor manevre (biopsia, aspirația de lichid)

Ecografia cu substanță de contrast: este o metodă nouă, cu indicații reglementate de  Societatea Europeană de Ultrasonografie și care presupune utilizarea unor agenți de contrast pe bază de microbule, pentru o vizualizare mai bună a venei porte, a unor leziuni hepatice, tiroidiene, mamare, pancreatice și renale.

Care sunt contraindicațiile?

Nu există contraindicații generale ale ecografiei, fiind o metodă de investigație sigură, repetabilă, fără riscuri.
Ecografia cu substanță de contrast nu se efectuează în primele 2 săptămâni după un eveniment coronarian acut sau la pacienții cu hipertensiune pulmonară.