Dislipidemia

Ce este dislipidemia?

Dislipidemia se definește ca o alterare a metabolismului lipidelor, caracterizată prin valori ridicate ale colesterolului și/sau ale trigliceridelor, valori crescute ale LDL-colesterolului sau valori scăzute ale HDL-colesterolului.

Cum se stabilește diagnosticul de dislipidemie?

Diagnosticul de dislipidemie se stabilește prin determinarea profilului lipidic standard (din sânge venos prelevat de la pacient), care include concentrația colesterolului total, a HDL-colesterolului și a trigliceridelor serice. Valoarea LDL-colesterolului în plasmă poate fi măsurată direct folosind tehnici enzimatice, dar cel mai adesea este calculată cu ajutorul unei formule de calcul, efectuată de laborator.

De ce este importantă identificarea și tratarea corectă a dislipidemiei?

La nivel global se înregistrează anual peste 4 milioane de decese datorate dislipidemiilor. Se estimează că nivelul ridicat al colesterolului cauzează 56% din bolile cardiovasculare ischemice și 18% din accidentele vasculare cerebrale.

Colesterolul este o componentă cheie a plăcilor aterosclerotice. Lipoproteinele reținute în peretele arterial declanșează procesul de depunere a lipidelor și inițiere a formării plăcii de aterom; expunerea continuă la aceste lipoproteine susțin creșterea și progresia plăcilor aterosclerotice.

Prezența și progresia plăcilor aterosclerotice la nivelul peretelui arterial (artere coronare, artere carotide, artere ale membrelor inferioare) sunt direct responsabile de complicațiile cardiovasculare și neurologice menționate.

Există o cauză a apariției dislipidemiei?

Sunt menționate două tipuri de dislipidemie, în funcție de posibila etiologie a acesteia:

1. Dislipidemie familială – prin deficiența ereditară/moștenită a unor enzime care ajută la metabolizarea fracțiunilor lipidice. Acest tip de dislipidemie se asociază cu valori foarte ridicate ale anumitor fracțiuni de la vârste fragede.

2. Dislipidemie dobândită – prin sumarea mai multor factori de risc modificabili (obezitate, dietă nesănătoasă, sedentarism, fumat) sau nemodificabili (vârstă). În funcție de fracțiunea lipidică care este crescută, se subclasifică în mai multe categorii:

• Hipercolesterolemie esențială

• Hipertrigliceridemie

• HipoHDL colesterolemie

• Dislipidemie mixtă

Cum tratăm dislipidemia

Tratamentul dislipidemiei include măsuri nonfarmacologice și farmacologice.

Măsuri non-farmacologice recomandate, cu eficiență clinică dovedită:

• dieta adecvată (se recomandă evitarea grăsimilor trans-nesaturate; grăsimile saturate trebuie să fie sub 10% din aportul caloric total; aportul de grăsimi ar trebui să provină preponderent din surse de acizi grași mono-nesaturați; aportul de glucide trebuie să fie <10% din energia totală). La persoanele cu hipercolesterolemie, consumul de colesterol din dietă trebuie redus (<300 mg/zi);

• renunțarea la fumat (cu efecte favorabile în special asupra nivelurilor de HDL-colesterol);

• consumul de alcool (<10 g/zi) este acceptabil;

• scăderea în greutate (în cazul excesului de greutate, chiar și o reducere modestă a greutății cu 10-15% îmbunătățește profilul lipidic și scade riscul cardiovascular);

• activitate fizică zilnică (minim 30 min/zi de activitate fizică moderată chiar și la pacienții normoponderali).

Există o categorie de alimente și suplimente alimentare cu efect hipolipemiant:

- fitosterolii (prin concurența exercitată cu colesterolul la absorția intestinală, scade absobția acestuia);

- drojdia de orez roșu (mecanism de acțiune asemănător statinei, siguranța pe termen lung a consumul regulat nefiind complet documentată);

- fibrele alimentare (prezente în orz și ovăz; 3-10g fibre/zi duc la scăderea LDL-colesterolului cu 3-5%);

- consumul de soia scade colesterolul, prin conținutul de izoflavonă și fitoestrogen;

- consumul regulat de pește sau acizi grași omega n-3 scade riscul de evenimente cardiovasculare, dar fără efecte notabile asupra metabolismului lipoproteinelor plasmatice.

Tratamentul medicamentos include mai multe clase de medicamente hipolipemiante:

- statinele (atorvastatină, rosuvastatină, pitavastatină, fluvastatină) – medicația de primă intenție la pacienții cu hipercolesterolemie;

- inhibitori ai absorției colesterolului (ezetimib);

- fibrații (cu efect predominant de scădere a trigliceridelor);

- sechestranți ai acizilor biliari (colestiramină, colestipol);

- alte preparate farmaceutice: acizii grași omega-3, acidul nicotinic, anticorpi monoclonali împotriva PCSK9, inhibitori de proteine de transfer de colestrol-ester, acidul bempedoic, lomitapida, mipomersen.

Este foarte importantă corectarea dislipidemiei, cu efecte directe asupra reducerii mortalității și morbidității de cauză cardiovasculară.