Chistul ganglionar: cauze, simptome, tratament

Chistul ganglionar reprezintă o acumulare de lichid gelatinos, mucos, de obicei localizat la nivelul dosului palmei. Este cea mai frecventă masă de țesut moale a mâinii și încheieturii. Nu este canceros sau periculos, dar poate fi deranjant pentru unii oameni.

Chistul ganglionar este așadar un chist benign, care se poate dezvolta din țesuturile din jurul unei articulații. Are forma unui săculeț plin cu lichid, iar la palpare poate fi simțit ca fiind moale sau ferm. Dacă l-ai putea vedea sub piele, ar arăta ca un balon cu o tijă mică coborând spre articulație.

Mărimea variază, de obicei chisturile ganglionare au cca 1-3 cm în diametru. Pot crește dacă folosești frecvent articulația respectivă și devin mai mici atunci când limitezi mișcarea articulației.

De regulă se dezvoltă pe partea superioară a mâinii, la nivelul articulației palmei. Pot însă apărea și la baza degetelor mâinii sau în zona piciorului și gleznei.

De ce apar chisturile ganglionare

Cauzele aparitiei chisturilor ganglionare nu sunt cunoscute. Ele cresc dintr-o articulație sau din țesuturile din jurul articulației. Pot fi legate de stresul repetat aplicat pe o articulație.

Chisturile ganglionare pot apărea la:

• Tineri cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani, preponderent femei.
• Persoane care au avut leziuni articulare sau tendinoase, inclusiv gimnaste, care aplică stres la încheietura mâinii în mod repetat.
• Femei cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani: chisturile ganglionare care se dezvoltă la capătul unui deget sunt de obicei asociate cu uzura artritei în articulația degetului.

Semne si simptome

De cele mai multe ori nu provoacă simptome, cu excepția celor legate de aspect. În unele cazuri însă pot provoca dureri, furnicături sau slăbiciune musculară, dacă sunt localizate într-o zonă în care pun presiune pe un nerv. Ele pot limita mișcarea articulației dacă sunt mai mari.

Diagnostic

Un examen fizic este necesar pentru diagnosticarea chistului ganglionar. Uneori se poate face o ecografie sau o examinare RMN pentru a ajuta la diagnosticare. Acest lucru este valabil mai ales dacă chisturile cauzează simptome precum amorțeală sau slăbiciune sau dacă sunt mai ferme sau mai puțin mobile sub piele. Aceste studii imagistice pot exclude boli precum tumorile osoase și, eventual, pot vedea dacă un nerv este comprimat de chist.

Tratamentul chistului ganglionar

• Observație - Dacă acesta nu cauzează simptome, nu este nevoie să faci nimic.
• Aspirație - Medicul dumneavoastră poate îndepărta conținutul unui chist cu ajutorul aspirației cu ac. 
• Chirurgie - Dacă chistul ganglionar provoacă simptome precum durere, furnicături sau amorțeală, simptome care nu pot fi ameliorate prin alte măsuri, atunci chistul poate fi îndepărtat chirurgical. Procedura este minim invazivă, se poate realiza sub anestezie locală și nu durează mai mult de 20 de minute.

Deoarece cauzele apariției chistului ganglionar nu sunt cunoscute, nu se pot impune măsuri de prevenție însă se recomandă evaluarea precoce. De cele mai multe ori chistul ganglionar dispare de la sine, însă dacă este nevoie de o aspirație sau intervenție chirurgicală, este bine de reținut că sunt intervenții chirurgicale minore cu mari șanse de recuperare. 

Text adaptat după eDocAmerica.com, partener Telios Care.