Educatie medicala, Info medical
Depresia și anxietatea afectează peste 20% dintre copii și adolescenți
Deși copilăria este considerată o perioadă lipsită de griji și de probleme, studiile arată prezența tulburărilor anxioase și depresive inclusiv în rândul copiilor și adolescenților. În ultimii ani, depresia a afectat, la nivel global, aproximativ 25% dintre copii și adolescenți, iar anxietatea, 20%.
Tulburările de anxietate
Tulburările de anxietate se caracterizează printr-o frică exagerată, persistentă, în lipsa unui pericol „real”, obiectiv. Manualul de Diagnostic al Tulburărilor Mentale (2013) recunoaște prezența mai multor tulburări de anxietate.
Printre cele mai cunoscute se numără Anxietatea generalizată, Fobiile și Anxietatea socială.
Tulburările de anxietate sunt printre cele mai comune probleme emoționale care apar în rândul pacienților tineri, afectând până la unu din cinci copii și adolescenți. Tulburările anterior menționate afectează copii și adolescenții, dar sunt frecvent întâlnite și în rândul adulților.
O altă tulburare de anxietate, a cărei apariție este cea mai frecventă în rândul copiilor sub 12 ani, este anxietatea de separare. Statisticile spun că, într-un an, aceasta va afecta în jur de 4% dintre copii.
Teama principală în anxietatea de separare este pierderea persoanelor dragi
Copilul care suferă de anxietate de separare resimte îngrijorări semnificative atunci când trebuie să rămână singur sau când anticipează faptul că va fi lăsat singur. De asemenea, are frecvent gânduri referitoare la posibilitatea pierderii persoanelor importante din viața sa. Astfel, se poate îngrijora cu privite la o posibilă boală care să afecteze un membru al familiei sau un posibil deces al acestora, chiar dacă, din punct de vedere obiectiv, nu există nicio indicație a acestei posibilități. Așadar, teama principală prezentă în rândul pacienților cu anxietate de separare este pierderea persoanelor dragi.
Un oarecare nivel de anxietate referitoare la separarea față de persoanele importante este firesc și de dorit, întrucât indică un atașament sănătos din partea copilului, mai ales în primul an de viață. Totuși, în funcție de severitatea anxietății, copilul poate ajunge să evite părăsirea domiciliului sau plecarea de unul singur de acasă (de exemplu, pentru a merge la școală sau în excursii).
Alte semne ale anxietății de separare
Anxietatea de separare se mai poate manifesta prin refuzul de a dormi de unul singur sau în altă casă față de cea în care se află părinții, coșmaruri ale căror tematici se învârt în jurul separării și simptome fizice neplăcute, precum durerile de cap sau de stomac.
În cazul în care copilul nu refuză mersul la școală, ieșitul cu prietenii sau dormitul singur, aceste lucruri sunt acceptate, dar îndurate cu greu. Astfel, anxietatea poate dăuna dezvoltării armonioase a copilului.
Anxietatea de separare se poate dezvolta ca urmare a unui eveniment perceput de către copil ca fiind foarte stresant, precum pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților sau mutarea într-un alt oraș.
Gestionarea comportamentului copilului
În cazul în care copilul manifestă semne de anxietate, evitare și retragere, este recomandat să fie încurajat să își asume mici riscuri, în măsura în care este confortabil cu acest lucru. Pe de-o parte, ajută ca părintele să accepte emoțiile negative ale copilului, să recunoască faptul că acesta suferă și să îi transmită înțelegere și empatie. Apoi, îngrijorările copilului pot fi explorate cu blândețe și gândurile referitoare la posibilitatea pierderii părinților pot fi corectate. Când este pregătit, copilul poate fi încurajat să se expună situațiilor temute, ieșind, treptat, din zona de confort.
